Sursa foto: freepik
Endometrioza este o afecțiune frecventă, dar adesea trecută cu vederea sau confundată cu alte probleme ginecologice. Afectează milioane de femei încă din adolescență, dar diagnosticul corect poate veni abia după ani de suferință. Dureri cronice, disconfort major la menstruație, infertilitate și alte simptome care ți pot da viața peste cap sunt doar câteva dintre provocările endometriozei.
Ce este endometrioza: definiție și prevalență
Sursa foto: freepik
Endometrioza apare atunci când celule similare celor care formează mucoasa uterină cresc în afara uterului: pe ovare, trompe uterine, vezica urinară, peritoneu sau chiar în afara cavității pelvine. Aceste celule urmează același ciclu hormonal ca cele din uter: cresc și sângerează în timpul menstruației, dar neavând unde să se elimine, provoacă inflamație, durere și uneori formațíuni (chisturi, aderențe).
Cum arată țesutul endometrial normal
Țesutul endometrial tapetează interiorul uterului și are rolul de a primi și susține o eventuală sarcină. Se regenerează lunar, influențat de hormonii estrogen și progesteron. În lipsa fecundației, se elimină prin menstruație.
Procesul de migrare a țesutului endometrial
Mecanismul exact al migrării acestor celule încă nu este complet cunoscut. Cea mai acceptată teorie este menstruația retrogradă: o parte din sângele menstrual, în loc să fie eliminat, curge înspate, prin trompele uterine, în cavitatea pelvină, unde celulele endometriale se fixează și se dezvoltă.
Statistici privind răspândirea endometriozei
Se estimează că una din zece femei aflate la vârsta fertilă suferă de endometrioză. Din păcate, multe cazuri rămân nediagnosticate ani la rând din cauza simptomelor nespecifice sau ignorate.
Tipuri de endometrioza și clasificare
Sursa foto: freepik
Endometrioza nu este o boală uniformă. Ea se poate manifesta diferit, în funcție de localizare și adâncimea implantării țesutului.
Endometrioza superficială
Este cea mai răspândită formă de endometrioză și presupune apariția unor leziuni subțiri, asemănătoare unor pete sau cicatrici, la nivelul peritoneului pelvin (mucoasa ce căptușește interiorul cavității pelvine).
Deși aceste leziuni par minore, ele pot genera dureri severe, în special în timpul menstruației, dar și în alte momente ale ciclului hormonal. Diagnosticarea se face adesea cu dificultate deoarece nu sunt mereu vizibile la ecografie și pot fi confundate cu alte inflamații.
Endometrioza ovariană și chisturile endometriozice
În această formă, țesutul endometrial invadează ovarele și formează chisturi numite endometrioame sau „chisturi ciocolatii” datorită conținutului lor: sânge închis la culoare, oxidat.
Aceste chisturi pot atinge dimensiuni mari, afectând ovulația, rezervă ovariană și fertilitatea. Uneori, pot duce la dureri cronice, grețuri și balonare și pot necesita intervenție chirurgicală.
Endometrioza profundă
Această formă este considerată cea mai agresivă și afectează straturile profunde ale organelor pelvine, cum ar fi rectul, vezica urinară sau ligamentele care susțin uterul. Leziunile pot pătrunde adânc în țesuturi și sunt adesea însoțite de dureri intense, constante, ce se pot agrava în timpul actului sexual, defecației sau urinării. Diagnosticul se face de obicei prin RMN sau laparoscopie, iar tratamentul necesită adesea o echipă multidisciplinară.
Adenomioza – endometrioza în peretele uterin
Adenomioza este o formă particulară în care celulele endometriale pătrund în peretele muscular al uterului (miometru). Rezultatul este un uter mărit, rigid, adesea sensibil la palpare.
Menstrele devin mult mai abundente și dureroase, iar femeia poate experimenta sângerări între menstruații și oboseală cronică. Este adesea greu de diagnosticat fără RMN sau ecografie transvaginală de înaltă rezoluție.
Cauzele endometriozei: teorii medicale actuale
Sursa foto: freepik
Nu se cunoaște cauza exactă a endometriozei, dar medicina modernă a formulat mai multe teorii posibile, bazate pe observații clinice și studii genetice.
Teoria menstruației retrograde
Menstruația retrogradă înseamnă că o parte din sângele menstrual, în loc să se elimine prin vagin, se întoarce prin trompele uterine în cavitatea pelvină. Celulele endometriale migrează astfel în locuri unde nu ar trebui să fie și încep să se fixeze și să se dezvolte acolo.
Factori genetici și predispoziția familială
Femeile care au rude apropiate (mamă, soră) diagnosticate cu endometrioză prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta la rândul lor boala. Acest lucru sugerează o componentă genetică importantă, care ar putea influența modul în care corpul răspunde la inflamație sau elimină țesuturile anormale.
Disfuncții ale sistemului imunitar
Sistemul imunitar ar trebui să recunoască și să elimine celulele endometriale care ajung în afara uterului. În cazul pacientelor cu endometrioză, se presupune că acest mecanism este deficitar sau dereglat, permițând celulelor anormale să se implanteze și să supraviețuiască în alte zone ale corpului, întreținând inflamația cronică.
Simptomele endometriozei și impactul asupra calității vieții
Sursa foto: freepik
Simptomele endometriozei pot varia foarte mult de la o femeie la alta, atât în intensitate, cât și în manifestare. Unele femei nu au simptome deloc, în timp ce altele pot avea dureri invalidante, care afectează profund activitățile zilnice, viața profesională, relațiile de cuplu și chiar stima de sine.
Nu este neobișnuit ca simptomele să fie confundate cu ale altor afecțiuni – cum ar fi sindromul de colon iritabil sau infecțiile urinare recurente – ceea ce duce adesea la întârzierea diagnosticului.
Durerea menstruală severă (dismenoree)
Este unul dintre cele mai frecvente și supărătoare simptome. Spre deosebire de crampele menstruale obișnuite, durerea provocată de endometrioză poate începe cu câteva zile înainte de menstruație, se intensifică în timpul menstruației și poate persista chiar și după terminarea acesteia. Durerea este adesea localizată în zona pelvină sau lombară și nu cedează la analgezicele obișnuite.
Dureri în timpul actului sexual (dispareunie)
Endometrioza poate face contactul sexual dureros, în special în profunzime (dispareunie profundă), din cauza leziunilor localizate în spatele uterului sau pe ligamentele uterosacrate. Această durere poate fi resimțită în timpul sau după actul sexual și afectează semnificativ viața intimă, provocând anxietate, evitarea contactului și scăderea stimei de sine.
Probleme digestive și urinare asociate
Endometrioza nu afectează doar sistemul reproducător. Dacă țesuturile endometriale se implantează pe intestine sau pe vezica urinară, pot apărea simptome gastrointestinale și urinare greu de asociat la început cu o problemă ginecologică.
Printre acestea se numără balonare, constipație, diaree, dureri abdominale, greață, dar și dureri la urinare sau senzația de urinare frecventă.
Infertilitatea și endometrioza
Aproximativ 30-50% dintre femeile diagnosticate cu endometrioză se confruntă cu dificultăți în a obține o sarcină. Endometrioza afectează fertilitatea în mai multe moduri: prin inflamarea trompelor uterine, formarea de aderențe, afectarea ovarelor și a calității ovulelor sau modificarea mediului hormonal. Chiar și în cazurile ușoare, boala poate influența negativ funcționarea aparatului reproducător.
Diagnosticarea endometriozei: metode și provocări
Sursa foto: freepik
Stabilirea unui diagnostic corect de endometrioză poate fi un proces lung și complicat. Multe femei așteaptă ani de zile până când cineva le oferă o explicație clară pentru durerile și simptomele pe care le resimt.
Acest lucru se datorează atât naturii variate a bolii, cât și faptului că simptomele se pot suprapune cu cele ale altor afecțiuni ginecologice sau digestive. Mai mult, în unele cazuri, simptomele sunt minimalizate sau ignorate chiar și de către profesioniștii din sănătate, ceea ce contribuie la întârzierea diagnosticului.
Examenul clinic și anamneza
Primul pas în orientarea către un posibil diagnostic de endometrioză este discuția detaliată cu medicul ginecolog. Aceasta include o anamneză completă, în care pacienta este întrebată despre dureri menstruale, disconfort în timpul actului sexual, probleme digestive sau urinare și istoricul familial.
Un examen clinic pelvin poate evidenția zone sensibile sau formațiuni suspecte, dar deseori nu este suficient pentru un diagnostic definitiv. Cu toate acestea, ascultarea atentă a simptomelor relatate de pacientă poate ridica suspiciunea de endometrioză chiar din acest stadiu.
Investigații imagistice: ecografie și RMN
Ecografia transvaginală este o metodă accesibilă și frecvent utilizată în evaluarea durerilor pelvine. Deși nu poate identifica toate formele de endometrioză, este eficientă în detectarea chisturilor ovariene (endometrioame) și a eventualelor modificări ale uterului.
Pentru leziunile mai profunde sau greu vizibile, se recomandă imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), care oferă o imagine detaliată a organelor pelvine și poate evidenția leziuni în zone precum rectul sau vezica urinară. RMN-ul este util mai ales în planificarea unei eventuale intervenții chirurgicale.
Laparoscopia diagnostică
Considerată standardul de aur în diagnosticarea endometriozei, laparoscopia este o procedură chirurgicală minim invazivă. Printr-o mică incizie în abdomen, medicul introduce un tub subțire dotat cu cameră video pentru a vizualiza direct cavitatea pelvină.
Astfel se pot identifica leziuni de endometrioză, chisturi, aderențe și se pot preleva mostre pentru biopsie. Laparoscopia oferă nu doar confirmarea diagnosticului, ci poate include și tratamentul în aceeași intervenție (îndepărtarea leziunilor vizibile).
De ce diagnosticul întârzie adesea 7-10 ani
Unul dintre cele mai frustrante aspecte ale endometriozei este întârzierea diagnosticării. În medie, durează între 7 și 10 ani pentru ca o femeie să primească un diagnostic corect.
Această întârziere este cauzată de mai mulți factori: simptomele sunt adesea considerate „normale” (în special durerile menstruale), lipsa de educație medicală a pacientelor, minimizarea suferinței de către sistemul medical și suprapunerea cu alte afecțiuni precum sindromul colonului iritabil, cistita sau chiar probleme de sănătate mintală.
Rezultatul este o perioadă lungă de suferință, în care femeile se simt neînțelese, neascultate și, uneori, disperate. O mai bună informare a pacientelor și formarea continuă a medicilor pot schimba acest parcurs anevoios.
Tratamentul endometriozei: opțiuni clasice și funcționale
Sursa foto: freepik
Întotdeauna când ai o provocare personală ai o cu totul altă motivație de a căuta soluții.
Poți spune că înțelegi ce înseamnă endometrioza și că poți oferi variante diferite de tratament, dar te asigur că dacă ai leșinat de durere sau ai fost îngrozită că există zile în viața ta în care tot ce îți dorești este să nu simți durerea care te sfâșie, căutarea ta va fi mult mai eficientă.
Mi-aș fi dorit să știu toate lucrurile pe care le știu acum cu mulți ani în urmă și viața mea ar fi fost mai roz, dar nu putem da timpul înapoi, așa că am decis să împărtășesc aceste cunoștințe cu voi, cele care puteți vorbi despre #endometriozamea.
Ce îți propun?
O abordare funcțională a endometriozei, în care soluțiile terapeutice, altele în afara terapiei hormonale și a chirurgiei, cărora nu le contest meritele, se adresează cauzelor bolii și nu efectelor ei.
Ce este abordarea funcțională?
Medicina funcțională privește organismul ca un sistem unitar în care toate sistemele care asigură buna funcționare a organismului sunt conectate între ele și legate de echilibrul mental, emoțional și spiritual.
În cazul endometriozei, accentul se pune pe corectarea deficiențelor nutriționale, reducerea inflamației, restabilirea echilibrului hormonal și susținerea organelor implicate în detoxifiere, îmbunătățirea răspunsului imun.
Principalele direcții de intervenție
1. Nutriția – fundamentul echilibrului
O alimentație antiinflamatoare poate face minuni: eliminarea zaharurilor, glutenului și lactatelor (acolo unde există sensibilități), înlocuirea cu alimente bogate în fibre, omega-3, antioxidanți. Alimentația devine medicament.
2. Nutraceutice – suplimente cu scop terapeutic
Suplimentele bine alese pot sprijini procesul de vindecare: vitamine (D, C, E, A, B), magneziu pentru relaxare musculară, omega-3 pentru inflamație, plante precum vitex sau adaptogene pentru echilibru hormonal, pre/pro/postbiotice.
3. Intestinul – un aliat esențial
Un microbiom dezechilibrat poate duce la recircularea estrogenului și întreținerea inflamației, răspuns imunitar necorespunzător. Refacerea florei intestinale și tratarea eventualelor disbioze sunt pași esențiali, la fel ca și îmbunătățirea digestiei.
4. Ficatul – centrul de comandă al detoxifierii hormonale
Estrogenii în exces trebuie eliminați eficient. Plante hepatoprotectoare, hidratarea, evitarea toxinelor din mediu (plastic, cosmetice cu xenoestrogeni) sprijină acest proces.
5. Stresul și somnul – factori adesea neglijați
Dezechilibrele hormonale se agravează în contextul stresului cronic. Meditația, respirația conștientă, rutina de somn sunt componente de bază în susținerea axei hormonale.
6. Mișcarea – cu blândețe, dar constant
Exercițiile fizice adaptate – yoga, stretching, kinetoterapie, mersul pe jos – ajută la reducerea durerii și susțin drenajul limfatic.
7. Terapia TECAR – tehnologie inovatoare, neinvazivă
O opțiune tot mai populară, TECAR este o terapie fizică care stimulează circulația, reduce inflamația și accelerează regenerarea țesuturilor. Este o metodă blândă, dar eficientă pentru a reduce durerea pelvină.
Vindecarea este un proces, nu o rețetă
Abordarea funcțională în endometrioză nu promite rezultate peste noapte. Este o invitație la reconectare cu propriul corp, la răbdare și la colaborare cu o echipă interdisciplinară (ginecolog, nutriționist, terapeut TECAR, psihoterapeut), așa cum am construit echipa @panmedicalsibiu.
Cu implicare și sprijin, este posibilă o viață cu mai puțină durere și mai mult echilibru.
Ai trecut și tu printr-un diagnostic de endometrioză? Povestește-ne cum ai descoperit ce funcționează pentru tine și ce schimbări ți-au adus alinare. Împreună putem construi un spațiu de sprijin și încredere. Pentru că fiecare dintre noi merită o viață mai bună.
